Bondage si Annabel Lee

O Annabel Lee postmoderna, dar care exprima (vizual) acelasi impuls erotic:eroul care salveaza/ elibereaza printesa/femeia din latul in care a fost/ s-a lasat prinsa.
Ce mi-a placut la fotografia de mai jos a fost tocmai faptul ca femeia e fie pe jumatate prizoniera, fie pe jumatate libera. Depinde de privitor, de dominatrix, cum va continua secventa. E o fotografie care atinge imaginarul erotic tocmai prin faptul ca lasa finalul deschis. Noi participam activ, imaginativ si erotic instinctual la aceasta imagine. E ca un reflex pavlovian, o lumina care se aprinde pentru a declansa o reactie erotica, voluntara sau nu, in functie de mentalul fiecaruia.
Prin postura corporala, femeia se abandoneaza total imaginarului erotic al privitorului, oferindu-i funia pentru a continua fie eliberarea fie infasurarea, si abandonandu-si gatul prin ridicarea relaxata a mainii drepte, un gest de supunere imprumutat din lumea animala. Buzele sunt intredeschise si narile dilatate, intocmai ca ale unei gazele care priveste vanatorul in ochi.E un abandon asumat, voluntar. Dominatorul ii controleaza destinul. ea accepta, cuprinsa de un amestec de teama si erotism declansate de adrenalina momentului tensionat.Ochii exprima acea teama a fecioarei in bratele celui care ii va arata misterul dragostei. Teama si curiozitate, energie sexuala care sta sa se manifeste.
Eternul feminin: femeia nu e niciodata complet prinsa, ci doar pe jumate, ea tinand in mana latul iubirii ( palma in care tine latul e aproape inchis, deci ea detine o parte din control, desi bratul e intins in semn de ofranda). Femeia leaga si dezleaga Erosul, intr-un act de magie erotica a la Bruno sau Ficino.O alta posibila interpretatare.
Fiecare cu a sa Annabel Lee.